«Am dorit să îl prezentăm pe stră-bunicul meu într-o ipostază cât mai realistă; toată lumea îl cunoaşte pe Dracula, însă foarte puţini au auzit de Bram Stoker.» ~ Dacre Stoker, coautor al cărţii “Dracula The Un-Dead”
Din nou, puţină normalitate: călătoria de marţi are loc chiar marţi (!). Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Etapele parcurse până acum: Elveţia, Canada şi Irlanda (1)
Vă propuneam marţea trecută să facem un popas mai lung în Irlanda. De ce am ales să rămânem două săptămâni aici? Nu numai pentru că este una dintre acele ţări-insulă la care visez dintotdeauna, nu (neapărat) pentru climă, tradiţii sau celebra tocană irlandeză; dar (şi) pentru că este locul în care s-au născut câţiva dintre clasicii literaturii universale, dintre aceia fără de care faţa planetei ar fi fost cu siguranţă alta… După foarte scurta vizită în capitală, acasă la George Bernard, astăzi ne mutăm câteva mile mai spre nord, la Clontarf, celebră suburbie a Dublinului, unde ne aşteaptă amicul Stoker. Bram Stoker.
Nu ne aşteaptă oricum, ci are o bibliotecă impresionantă, plină de cărţi. Nu mai puţin de o duzină de romane: “The Primrose Path”, “The Snake’s Pass”, “The Watter’s Mou’ “, “The Shoulder of Shasta”, “Miss Betty”, “The Mystery of the Sea”, “The Jewel of Seven Stars”, “The Man”, “Lady Athlyne”, “The Lady of the Shroud”, “The Lair of the White Worm” şi bineînţeles, cel mai cunoscut dintre ele, “Dracula”. Trei culegeri de povestiri: “Under the Sunset”, “Snowbound: The Record of a Theatrical Touring Party” şi “Dracula’s Guest and Other Weird Stories”, dar şi alte douăzeci de proze scurte (ficţiune şi non-ficţiune), multe dintre ele publicate postum.
Ştiu că aţi fi preferat să scriu pe larg despre lucrări mai puţin celebre sau chiar necunoscute în afara Irlandei, dar nu, vă dezamăgesc şi de această dată: aleg calea cea mai bătătorită şi vă reamintesc de nemuritorul “Dracula”: prima traducere (1901) a romanului s-a făcut în…islandeză! De atunci, a mai fost tălmăcit în alte peste 40 de limbi; în România este deja celebră traducerea semnată de Barbu Cioculescu şi Ileana Verzea. Pe la sfârşitul anului 2006, aflând de intenţia unei mari edituri bucureştene de a publica o versiune inedită a lui “Dracula”, m-am angajat să le ofer o traducere proprie. Eu mi-am îndeplinit obligaţia asumată, dar respectiva editură a renunţat la proiect. Că aşa e în tenis…
[ clic pe coperta de mai sus pentru a citi un foarte scurt fragment din această traducere originală ]
Am citit fragmentul din “Dracula”… pot spune că l-am citit pe nerăsuflate. Mi-a plăcut chiar foarte mult. Păcat că nu s-a mai publicat. Poate sunt şanse la o altă editură.
Mă bucur mult că ai citit şi (mai ales) că ţi-a plăcut!
Mulţumesc pentru apreciere şi pentru încurajare; chiar intenţionez să caut în următoarele luni o alternativă viabilă.