« Los escritores hacen la literatura nacional y los traductores hacen la literatura universal. (Scriitorii fac literatura naţională, iar traducătorii fac literatura universală.) » ~ José Saramago

Inspirat de o întrebare a lui LePetitPrince şi de un foarte scurt dialog, v. aici, m-am hotărât să scriu câteva considerente personale pe această temă atât de dragă mie. Cum ştiu că printre cititori se află şi câţiva traducători foarte buni şi cu multă experienţă (chiar dacă nu neapărat în poezie), aştept cu interes comentariile, sfaturile şi sugestiile lor tehnice. Nu în ultimul rând, mă interesează şi părerea cititorilor care, cu siguranţă, s-au confruntat de-a lungul vremii cu traduceri imbecile sau, dimpotrivă, cu unele de-a dreptul excepţionale. Dar iată-mi opiniile:

Dacă doreşti ca rezultatul muncii tale să fie cât mai apropiat de intenţia autorului tradus, ar trebui parcurşi câţiva paşi (minimi) obligatorii:

– să “intri” în poezie ~ adică să o citeşti de un număr suficient de ori, aproape că trebuie să o ştii pe de rost; pătrunde-i ritmul, nuanţele şi muzicalitatea;
– să te documentezi cât mai mult posibil ~ citeşte tot ce ai la îndemână despre poet şi viaţa lui, despre perioada în care a trăit şi a scris; familiarizându-te cu autorul şi cu epoca în care a creat, e mai simplu de intuit esenţa poemului;
– găseşte traduceri anterioare ale aceluiaşi poem ~ dacă există, e recomandabil să le citeşti, dar nu trebuie să te descurajezi (“niciodată n-am să pot traduce eu mai bine!”) — ba da, întotdeauna este loc pentru mai bine — şi nici să le preiei ca atare;
– ascultă multe păreri ~ discută cu apropiaţii despre mesajul “văzut” de ei în poemul respectiv;
– pe cât se poate, respectă textul iniţial ~ deşi părerile sunt împărţite aici, eu sunt adeptul uşoarelor abateri de la original (numai atunci când nu există alternativă şi doar în scopul asigurării clarităţii mesajului) şi al folosirii unor licenţe poetice, fără însă a abuza de acestea;
– pauza de la final ~ am observat că funcţionează: după ce termini traducerea, las-o la “dospit” câteva zile şi încearcă să nu te mai gândeşti la ea; de regulă, în 90% din cazuri, după această pauză, cu siguranţă mai găseşti câteva mici retuşuri de făcut.

Traducerea poeziei este o activitate foarte asemănătoare cu scrierea ei: trebuie să ştii ce vrei să spui, trebuie să simţi cum vrei să o spui, apoi să găseşti cuvintele potrivite. Nu neapărat în ordinea asta. Cam atât am vrut să demonstrez în rândurile de mai sus. (D.C.)