«I forget who it was who said that the ideal place for a writer to work is in the suburbs, where everything is happening.» ~ Maurice Gee

Etapa a 5-a: Noua Zeelandă. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1) şi Irlanda (2)

După un popas de două săptămâni în Dublin şi prin împrejurimi, ne-am îmbarcat spre o destinaţie aflată la antipozi (într-un punct aproape diametral opus): Wellington.

Despre Literatura din Noua Zeelandă se spune că este încă în faşă, că s-a născut odată cu secolul XX. Nu ştiu dacă este chiar aşa, dar am găsit un scriitor excelent de ficţiune, neozeelandez 100%, autor a mai mult de 30 de romane şi peste o duzină de alte cărţi de proză scurtă: Maurice Gee.

Deşi aproape octogenar (n. 1931), cărţile şi poveştile sale emană o prospeţime şi o lipsă de artificialitate relativ rar întâlnite la scriitorii contemporani. Cel puţin aşa le caracterizează criticii britanici şi cei americani; de data aceasta tind să îi cred, şi numai uitându-mă la lista impresionantă de premii adjudecate de cărţile lui Maurice Gee în ultimii douăzeci de ani. Nu ştiu să i se fi tradus vreuna dintre ele şi în limba română, cel puţin până acum. În ceea ce mă priveşte, intenţionez să comand “Going West” (Drumul spre vest) şi să revin, după lectură, luna viitoare cu un comentariu extins.
[ clic pe coperta alăturată pentru a citi un foarte interesant interviu din 1993: Maurice Gee în dialog –despre cărţile Plumb şi Drumul spre vest— cu Andrew Johnston, jurnalist la “Evening Post” din Wellington ]