«Poate cineva pe lumea asta să mute un imperiu de parcă ar muta o casă?» ~ Ismail Kadare, în “Elegie pentru Kosovo”

Etapa a 6-a: Albania. Imaginaţi-vă că Istoria Literaturii Universale este doar o hartă uriaşă, desfăşurată pe “peretele” Zia®ului de la 5. Misiunea mea de călăuză se reduce la a îndrepta indicatorul spre diverse puncte de pe această “hartă”, lăsându-vă agreabila plăcere şi deplina libertate de a comenta propunerea, dar mai ales de a o completa cu alte “obiective” din regiunea/ ţara vizitată. Traseul parcurs până acum: Elveţia, Canada, Irlanda (1), Irlanda (2) şi Noua Zeelandă.

Cred că v-aţi obişnuit deja cu diferenţele de fus orar şi nimic nu vă mai ia prin surprindere şi nu vă mai poate deranja; de pildă, ce altceva poate fi mai natural, după escala făcută la Wellington, decât o întoarcere bruscă în Europa?! Şi nu oriunde, tocmai în zona Strâmtorii Otranto – cea care leagă Marea Adriatică de Marea Ionică.

Cine spune astăzi Literatură albaneză, se gândeşte automat la Ismail Kadare, multi-premiatul scriitor ale cărui cărţi au fost deja traduse în câteva zeci de limbi. S-a scris despre Kadare că este o voce la fel de impunătoare şi valoroasă pentru Albania pe cât a fost Soljeniţîn pentru (acum) dizolvatul imperiu sovietic. Nu pot garanta că este chiar aşa, dar am să vă surprind din nou: nu despre Ismail Kadare este vorba în “propoziţia” noastră.

Persoana despre care vreau să scriu azi este mult mai aproape de sufletul nostru: născută la Bucureşti în 1828, fiica marelui ban Mihai Ghica şi nepoată a domnitorului Grigore Dimitrie Ghica (al IV-lea), Elena, s-a consacrat mai târziu ca scriitoare şi pictoriţă sub pseudonimul Dora d’Istria. Deşi vorbea fluent şi scria cursiv în 10 limbi, frumoasa Dora nu şi-a ascuns niciodată originile albaneze; se mândrea cu acestea şi se bucura că este contemporană cu Jeronim De Rada, Zef Jubani, Thimi Mitko şi mulţi alţi scriitori şi poeţi schipetari.

Dintre numeroasele ei scrieri, am reţinut pentru astăzi doar una, care mi se pare foarte importantă şi, de ce nu, chiar relevantă pentru istoria naţională: “Gli Albanesi in Rumenia”, o istorie a familiilor Ghica între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea (Florenţa, 1873).

P.S. Nu pot să închei fără să menţionez aici faptul că Dora noastră era şi deosebit de curajoasă: a fost prima femeie care a escaladat vârful Mont Blanc în anul 1860!

4 thoughts on “Dora”

  1. Din pacate, nu sunt familiarizata cu literatura albaneza, dar m-am documentat putin si pot sa aduc o umila completare la acest articol cu cateva date despre alt mare scriitor albanez, pe numele sau: Aleksander Stavre Drenova. Acesta, nascut in 1872 si decedat in anul 1947, este cunoscut in special pentru faptul ca a scris imnul tarii sale natale, “Hymni i Flamurit” (in limba romana ar suna asa “imnul steagului”). De asemenea, este de mentionat ca Aleksander Stavre Drenova a a avut contact cu tara noastra, fiind obligat la varsta de 13 ani sa calatoreasca la Bucuresti, unde a cunoscut indeaproape mediile literare, precum si cele nationaliste albaneze din Romania, intorcandu-se apoi constant in acest loc pentru a sustine miscarea nationalista albaneza.

  2. M-am documentat si eu si l-am gasit pe Fatos Kongoli (mi-a placut numele! :D), despre care am aflat doar ca e nascut in 1944 si e… scriitor albanez! Wikipedia, bat-o vina! 😀

Comments are closed.