Dacă aş fi un serios adept al metempsihozei, cu siguranţă aş băga mâna în foc că o simpatică Madame Simone Antonesco, contemporană cu Eminescu, s-a reincarnat după un secol în Simona Antonescu de astăzi, doamna care suferă de dorul României de altădată şi brodează, cu mult har, poveşti adevărate care înlesnesc tuturor fiilor risipitori o foarte credibilă reîntoarcere acasă.
În altă ordine de idei, încă nu m-am lămurit dacă doamna Simona Antonescu este mai întâi scriitor şi abia apoi artist plastic sau viceversa: “Tabloul” Bucureştiului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea transmite o valoroasă imagine de puritate sufletească, zugrăvită în culori senine şi simple. Literatoarea noastră, aidoma maestrului Nicolae Grigorescu (care are locul său bine definit în naraţiune), îşi propune să ocrotească această imagine astfel încât să nu fie asasinată de vreo vitregie a timpului.
Despre ţările române în secolele tulburi şi începuturile României moderne au scris, de la Nicolae Iorga încoace, mulţi şi distinşi istorici; din punctul meu de vedere, cel al cititorului de pe stradă, e de preferat o perspectivă prietenoasă, o aşa-zisă “istorie mică”, mai puţin ştiinţifică, neîncorsetată în date, surse şi fapte majore. Evocarea cotidianului prin faptul divers, surprins pe plăcile de cristal prin obiectivul aparatului de fotografiat de care Franz Mayer este atât de mândru şi ataşat, este mai vie şi te ajută să percepi acea epocă într-o culoare şi o lumină mult mai umane.
Fotograful Curţii Regale este o carte de istorie oarecum romanţată a admirabilului început de împrospătare a atmosferei, într-o perioadă când încă puteai simţi prin Bucureşti aromele orientale ale precursorilor bizantini. În ciuda criticilor, perioada de aproape o jumătate de veac în care Carol I a fost domnitor şi apoi regele României a însemnat enorm pentru includerea ţării în Europa modernă. Atât monarhul, cât şi Regina Elisabeta, provenind din familii germane cu vechi tradiţii, au reuşit să pună România pe propriile-i picioare printr-o muncă perseverentă, dovedind obiectivitate în acţiuni, dar şi infinită răbdare şi multă înţelepciune. Continuare »
Tags: Antonescu, Grigorescu, Pârvulescu, recenzie, Slavici
